Absurd.

Te caut.Printre perne,pături,aşternuturi.Caut un miros,te caut pe tine.
Te caut în Sud,hoinăresc în Vest,te-aş căuta şi-n obscuritate, şi-n negură...
Mă port pe căi năprasnice,şi mă găsesc într-o cafenea, jucându-mă cu gandul ,că inevitabilul este doar o utopie.
Respir adânc spiritul de Februarie, în speranţa unui indiciu.Razele de soare îmi dezmierdă chipul, şi nu mă opun, totuşi...amintirile noastre,toate, au fost o metamorfoză profundă.

Nu te mai caut.Acum te simt.